Am rugat-o pe Ingrid Mutter, una dintre cele mai bune alergătoare montane pe moment, să ne împărtășescă câteva idei, tactici, ponturi pentru a vă putea și voi pregăti de competiția Rodnei Sky Race din 21 iulie 2018.

– Te pregătești de noul sezon de concurs, poate sunt câteva competiții la care ai participat deja. Totuși, cele mai mari urmează în perioada următoare. Care este competiția care ți se pare cea mai mare provocare și de ce?

– Am pe anul acesta două planuri mai mari: maratonul Zegama și Campionatul Mondial de Alergare Montană de Lungă Distanță în Polonia. Dintre toate, Zegama va fi cea mai mare provocare, fiind o cursă de nivel foarte înalt, unde se adună cei mai buni skyrunneri din lume. Va fi primul maraton pe care îl voi face anul acesta și este și oarecum la început de sezon competițional. Cred că va fi o adevărată provocare și sunt foarte curioasă la ce nivel mă aflu.

– Ai avut ocazia să participi la Rodnei Sky Race în trecut? Figurează în calendarul tău din sezon?

– Deși mi-aș fi dorit foarte mult, nu am avut încă ocazia să particip la Rodnei Sky Race. Anul trecut s-a suprapus cu o competiție din Italia și anul acesta la fel. Sper totuși că voi ajunge să alerg și la această cursă în viitor.

– Ai mai fost vreodată în Munții Rodnei? Dacă da, cum ți s-a părut? Ai avut experiențe negative? Dacă nu ai mai fost în Rodnei, care ți se pare punctul său forte în a atrage turiștii?

– Nu am mai fost în zonă până acum, și chiar îmi doresc să o vizitez. Pe mine mă atrag munții și peisajele deci în mod sigur o voi vizita în alergare sau drumeție în viitorul apropiat.

– Rodnei Sky Race este un concurs cu o distanță relativ scurtă, cu multă diferență de nivel. Ce trebuie să știe un concurent care dorește să participe pentru prima dată la un skyrace? De ce trebuie să fie conștient, la ce trebuie să fie deosebit de atent când se înscrie și în timp ce este pe traseu, concurând?

– Depinde foarte mult dacă persoana este obișnuită să meargă pe munte sau nu. Distanțele scurte te pot păcăli daca nu te uiți la diferența de nivel și la cât de tehnic e traseul. Este esențial ca participanții să studieze profilul cursei înainte de a se înscrie și să își cunoască nivelul de antrenament. Din păcate văd foarte mulți oameni care se înscriu la maratoane montane, deși nu au un minim de experiență montană, nu au echipamentul adecvat și au impresia că dacă aleargă la sfârșit de săptămână în parc sunt capabili de un maraton montan apoi se luptă cu timpii limită… Condițiile pe munte se pot schimba foarte repede și dacă apare și epuizarea fizică și psihică situația poate deveni periculoasă, iar oamenii nu sunt conștienți de acest lucru. Niciun organizator nu poate asigura protecție 100%, iar salvarea în zona montană poate fi dificilă sau poate întârzia datorită condițiilor meteo, a traseului etc.

Dacă participanții nu au un minim de experiență montană, aș recomanda să încerce distanțele mai scurte pentru început. La Rodnei există și traseul de 16 km care este o opțiune foarte bună pentru cei care nu au experiență montană și aleargă pentru prima oară. Apoi cu timpul și mergând sau antrenându-se pe munte pot opta pentru distanțele mai lungi.

– Cum te-ai pregăti pentru un astfel de concurs? Cum îți planifici antrenamentele? Ce mănânci, ce conține alimentația ta în perioada de pregătire?

– Eu antrenez distanta și timpul, și asta aș recomanda. Nu există o rețetă perfectă pentru toată lumea, fiecare este diferit, cel mai important este să te cunoști pe tine și cum reacționezi în diverse situații. Dacă vrei să participi la un skyrace, este important să faci și alergări pe munte la sfârșit de săptămână cu cât mai multă diferență de nivel.

Ceea ce privește alimentația, eu mănânc de toate și asta aș recomanda oricui: un regim alimentar cât mai variat, cu restricții doar când vine vorba de fast food și cola.

– Ce recomanzi concurenților când vine vorba de respirație? Ne poți împărtăși câteva tactici, tehnici de urmat?

– Nu am o tehnică anume de respirat. Fiecare să respire cum îi cade bine.

– Cum pot viitorii concurenți să evite accidentările, atât pe perioada de pregătire, cât și în timpul concursului? Ai o tehnică „rodată”?

– Volum, să aibă suficient volum, să acorde mare atenție stretching-ului după alergări, masaj săptămânal sau foam roller (face minuni) și dacă simt cea mai mică problema să spună „stop”.

Nu e bine să alergi pe durere, mai bine vizitezi un doctor sau un fizioterapeut și te oprești din timp pentru câteva zile pauză și decât să agravezi orice accidentare.

Ca și antrenamente complementare bicicleta sau înotul sunt ideale mai ales în zilele de pauză sau în cazul accidentărilor.

– În ceea ce privește îmbrăcămintea din timpul concursului: cum să se îmbrace un concurent care urmează să alerge la peste 2000 metri altitudine? Ce fel de echipament să aleagă (pantofi, îmbrăcăminte, rucsac)?

– Foiță de vânt neapărat, un buff, în rest depinde de nivelul de antrenament al fiecăruia și de starea vremii la momentul cursei. Ideea de bază este că vremea se poate schimba radical într-un timp foarte scurt la peste 2000 m și este bine să fii pregătit. Aici nu vorbesc doar de echipamentul din timpul alergării ci să ia în considerare un posibil accident care te-ar tine pe loc pe timp de vreme rea și timpul până când salvamontul ar putea interveni. Eu aș recomanda din acest motiv o folie de supraviețuire: costă aproximativ 10 lei, este foarte ușoară, ocupă puțin loc și îți poate salva viața.

Hidratarea pe timpul concursului este un aspect important din punctul de vedere al greutății cărate. Ce fel de metode sunt potrivite pentru a duce destulă apă, fără ca aceasta să se termine până la următorul punct de hidratare, sau chiar dimpotrivă, să fie dusă degeaba, îngreunând deplasarea?

Depinde de cât de însetat este fiecare. Dacă este foarte cald, recomand băuturile cu electroliți în favoarea apei pentru că prin transpirație se pierd foarte multe săruri.

– Care sunt alimentele preferate pe care le consumi în timpul concursului?

– Eu consum geluri în general, dar aici depinde de la persoană la persoană.

Pregătirea la un astfel de concurs, chiar și pentru un concurent experimentat constituie dedicare mentală și fizică. Probabil că ai și tu momente în care simți că nu mai reziști. Ce sfat poți da unui concurent care este pe cale de a-și pierde motivația de a termina cursa?

Că satisfacția de a ajunge la finish va fi mare! De aceea este important să reducă viteza, să mănânce, să bea și să continue să înainteze. În caz de epuizare foarte mare, părerea mea este mai bine să spui stop decât să te coboare salvamontul, dar aici revenim la antrenament, experiență, alimentație, hidratare și dozarea efortului. Cei care se cunosc foarte bine și fac toate lucrurile enumerate vor găsi modalitatea de a trece peste acest moment.